joi, 30 iunie 2011

Stimate Sirenamuncitoare şi dl. Ilul, dragă oameni a munci

Mă numesc profesor Micklăuş Lapoviţă şi am în palmares o în delungată activitate profesorală în satul Mădulari, care am pregătit atât fizic, cât şi mintal pro-moţii după pro-moţii de copilaşi. Aşi dori ca să vă trag un semnal de alertă despre cum sunt înpiedicat ca să îmi profesez meseria şi sunt sabotat ne încetat în profida ideilor mele una mai bună ca cealantă.

Eu sunt de formaţiune profesor de educaţiune fizică şi sport, însă mă-am gândit căci nu strică să ciselez umpic şi psiicul copilaşilor, partea lor înăuntrică, astfel căci în mare entuziasm mă-am apucat de studiat cele mai noi apariţi în domeniu (asta se întânpla în 1971, căci acuma sunt pensionar în pragul pensiei la anu, în activitate, din cauză că-ci nu s-a trimes de la Inspectorat nici 1 (un) în-locuitor) până la anul care ies la pensie. Asfel, în anii 7 (şaptezeci) zeci am inplimentat un program de 5 minute de concentrare mintală la finalu fiştecărei ore de educaţie fizică şi sport care predam. Îi puneam pe copilaşi să se uite într-un punct fix, la orizont dacă erea vremea meteorologică înorat, şi în soare cu ochiu liber dacă vremea meteorologică era soare. Dintot-deauna am fost de părere că-ci exerciţiu căleşte organismul, dar şi trupul şi mintea din cap. Am avut depeatuncea scandal din cauză că-ci unul dintre părinţi a venit cu japca-n proţap zice "Toarşu profesor, bă mi-ai făcut coconu' ochelarist, mă eu te tau! Fecioru' vedea vrabia de la hăt colea, acuma nu mai vede să se şteargă la fund!"
Nici bine na-m scăpat cu obrazu curat atuncea, că mă-am şi gândit la alte exerciţi mai avansate, considerând că-ci pot trece cu copilaşi la nivelu doi de călire. Am inventat un fel de exerciţi de hibrid, ceva între orientare turistică montană (ptr. partea fizică şi sport) şi cu diverse sperieturi dintre copaci, tufari şi buruieni, asta ptr. călit psihicul coconilor din clasele care eram prof. Am pro-curat măşti de anul nou de acelea cu dihănii flocoase, am pus prin intremediul magnetofonului diverse sunete de groază în boschete si pin copaci, precum şi zâzanie băgată între copi ca să se înveţe cu greul, cu trădători în viaţă care e plin de ei şi cu senzaţile tari şi foarte tari. În urma acestor exerciţi spartace de călire, am intrat întro stare conflictoală acentuată cu toar'şa Melania Poproc, care atuncea era cadră medicală la dispensar în sat. Ma ameninţat cu Inspectoratul şi malpraxis, zicea că copii a venit la cabinet cu părinţi şi spunea ei că se c.că şi se piş. noapte pe dânşi în pat, vorbeşte prin somn şi urlă în toiu nopţiii. Am trebuit să renunţ şi la acest exerciţiul de mare adevăr, mi pare tare rău că-ci l-am între-rupt la jumătate şi nu am mai apucat să-l reiau până săptămâna trecută care a ieşit Melania Poproc la pensie, a venit ieri una nouă o doctoriţă tinerică, care o mânânc cu fulgi cu tot la o adică.

La jumatea anilor opzeci (1/2 80) am trecut la călire fizică a claselor mai mari, cinci (V) opt (IIX) drept care am purces să desvolt o metodă care am denumit-o Dracula-Mărăşeşti. În sensul că orcum după clasa opta pleca la oraş la liceu sau la ceape, adica îmi scăpa din mâna mea de dascăl, dar apoi şi până la urmă eu îi căleam ptr. armată. Metoda pedagocică Dracula-MĂrăşeşti se procedează aşa: prin mai multe modalităţi, la un interval ne uniform de tinp, cu persuasiune asupra individului, da prin rotaţia individizilor. Mai concret cum ar veni, adică eu unblam în toiul nopţi (2-3 noaptea) la casele la elevi şi îi băgam în fiorii groazei - asvârleam o cărămidă prin geam la unul (mai ales care avea câne în curte şi nu puteam să penetrez) sau mă furişam supt geam şi scoteam sgomote lugubre de multe ori care mă speriam chiar pe mine însuşi, apoi mai puneam ghemotoaie de vată înbibată în spirt sanitar şi dedeam foc în grădină la elev, şi pocnitori, de ziceai că e spiriduşi şi duhuri barbă-copt, iar de anumite sărbători care nu era voie de la partid, da lumea le ţinea şi stetea până târziu în ceardac şi pe bancă la poartă şi mânca seminţe, şi stătea şi plozii, elevi mei, mă duceam la 2-3 km de sat care înălţam zmeu cu beculeţe ataşate multicolor, zmeul nu se videa în sat, da numai luminiţăle, lumea se crucia şi se în fricoşa. Am făcut consecinţă că s-a întreit nr. de preoţi în sat, apoia am primit şi reclamaţie de la partid, care m-a pârât doi ciobeni care m-a suprins cu zmeul pe coclauri întro seară.

În fine, vara aceasta am decis să aplic metode mai ştinţifice, ultimu răget, care mi-a trimes un nepot de cumnată nişte documente scoase de pe internet, la ei la Baia acolo are abces la ultimele cuceriri. Ma-m acsat mult pe latura de atitudini a fiecăruia copilaş, dacă avea talent la desen ăl puneam să se urce în copac pe ramuri dubios de supţiri ptr. greutatea sa şi să deseneze dea-coloşa ce vede, dacă avea talent la cântat ăl puneam să cânte cu căuşul în gură, ca să îi desvolt coardele şi vocea, dacă era atletist bun ăl puneam să alerge cu picioarile legate ca la cal pe imaşi. Nefericirea a făcut că s-a produs tăt felul de acidente nedorite, care iarăşi am primit reclamaţi şi re-reclamaţii colac peste pupăză. Aşi vrea un sfat, ce să fac. Să mă las de metodele acestea avargandiste de pedagogie, sau să le mai încerc, ca să mă pot retrage la pensie cu lauri victoriei profesionale.
Vă multţumesc sincer, al vostrul

Micklăuş Lapoviţă

PS - Numele Micklăuş îl am de la tata care era fan Roling Stons, dar şi mama, care era strănepoată de grof şi vroia să mă intitulez Miklos.

marți, 21 iunie 2011

Sirena în concediul

Astăzi s-a întors la redacţie Sirena muncitoare s-a întors cu mic, cu mare de la mare, care am fost în concediul. Am să vă dezcriu aicea cele care am văzut şi trăit pe litoral, ca să vă feriţ că pe mine m-a pus naiba ca să nu mă mai duc ca de obicei la Băi-le Tuşnad, cum mă dusăi an de an în fiecare an până acuma ia. Da' aşa se întânplă când nu te iei după ce şti tu căi bine şi te iei după alţi prostolani.
Mai întăi că cu cazarea a fost oribilant, că-ci am stat la căsuţe, care eu mă aştept-am ca să aibe preţuri ieftine, cum a fost mereu la căsuţe. Când colo, apruape un mileon de lei vechi dintr-ăştia noi, mia-m pus mâini-le în cap, am uitat că-îmi pusesăm bi-gudiurile şi ma-m şi tăiat la un dejti, ma-m temut să nu fac antitetanus şi infecţie. Noroc că la căsuţea vecină era un domn de treabă cumsecade, părea chiar un bărbat copt, ca să mă esprim aşa, care mia oferit fără zăbală neşte faşă şi apă ocsigenată, m-am uns pă dejti-ul beteag şi mi-a trecut într-o săptămână macxim. După aceia mea-m dat sama că bărbatul ăla este un porc şi o jigodie, că-ci a ieşit şi nevastăsa din căsuţă, "Culai, hai să mă ajuţi să mă dezpilez, ce naiba tot faci!" Era numai un afimeiat şi un porc, noroc că mea-m dat sama la tinp, ca să nu mă încurc cu dâns-ul.
Apoia zic să îmi eau prosopu şi să mă duc la plajă, să mă bronzez pe trupul meu cu care, fără falsă lipsă de modestie vă zic, zău aşea, că se uita după mine bărbaţii când eream tânără şi sprinţară, ba chear şi acuma. Asta mea-m dat seamă acum două luni de zile, când mia furtat cineva dupe sârmă vreouo două perechi de sutene şi chiloţi tetra, precum şi unele dezperecheate - de atuncea vă spui sincer că sara stau cu becu stins după perdeauă şi supraveghes la geamurile de la vecini, să văd dacă nu care cunva mă şpionează careva cu ocheanul telescopic, că e mulţi optsedaţi de aceştia, la magazin zice că îl paseonează astrologismul şi acasă şpionează femei cumsecade şi secxi. Mie-îmi place să cred totuş că este vorba despre un băieat bun care este timid de mă iubeşte într-ascuns.
Cân am ajuns pe năsip la plajă, vă rog dragii cititorii să mă credeţ pe cuvânt că-ci am rămas stană de piatră de înlemnire, care am văzut o puzderie de fete şi chear femei cu blidoanele goale, de am şi leşinat o clipă, spre ghinion-ul meu m-am trezit din leşinare înainte să fi căzut la atingere cu solul, m-a durut în direct cum ar veniii.
Ma-m pre-umblat vreou jumătate de ceas până am găsit un coltuc de plajă fără despuiate şi acoloşa m-am şi întins cu cearceafu. Am un cearceaf cu model, azuriu în fond şi cu model cu o tânără care desface nişte banane, acuma cred şi eu că face şi cearceafuri, că se găseşte banane şi portocale pă toate drumurile municipale. Am scos din coşuleţ şi eu o banană şi un castravete, ca să mânânc drept micdejun banană şi castravete-le să îl tai rondele ca să pun mască de frumuseţe pă faţa. Că eu una ştiu să mă păstrez, că aşa trăgem noi fimeile, tre să şi robotim într una şi să fim şi frumoase coz. Nici bine na-m scos din coş legumele care spun şi sa şi pro-ţăpit în faţa me-a un ins cu păr grizonat şi ceoc supt musteaţă, me-a spus "Ce faci, păpuşe, singurică, singurică". M-a-m uitat în spate am crezut că e alta care vorbeşte cu dânsa, apoia m-eam dat seamă şi l-am spurcat, să mă ierta-ţi, în toate felurile. El nu s-a dat bătut şi a spus că ştie iel cum e de-astea de-alde mine, a spus ceva care nu am înţeles nici acuma. Drept care vă şi propun concursul gazetei Sirena Muncitoare de această lună de zile:

Întrebare de concurs la Sirena Muncitoare:

Ce este aceia "a strângea pelicanul de guşe"?

Ajteptăm răspunzurile până săptămâna vitoare, premi-ul va constata într-un interviu care Sirena muncitoare îl va lua la câştigător. Ocazie cu care vom mai povestii cele care am păţit în concediul de odihnă şi tot-o-dată nu vă recomand să vă duce-ţi la mare pă litoral.

vineri, 3 iunie 2011

Ziua copiilor

Cu ocazia Zilei de 1 Iunie, ieri ziua copilului, am produs un interviu cu două muncitoare în câmpul muncii cu odraslele noastre, cum s-ar spunea, adică copilaşi de la grădiniţa unde lucrează doamna educatoare Melania Brusturaşu, precum şi domnişoara moaşe Elegance Cneazu-Bumbăceşti, de la maternitatea din colţ.

SIRENA MUNCITOARE (SM): Dragile mele, cum vă simţiţi acuma, de ziua copilului, cum ar veni o sărbătoare a materiei prime de la servici de la voi, un fel de ziua recoltei - mai ales în maternităţi?
ELEGANCE CNEAZU-BUMBĂCEŞTI (ECB): Eu una am puţin trac, sunt prima oară luată la întrebări de un interviu. Visul mieu a fost de mică ca să deviu actriţă profesională, însă soarta m-a făcut doar o moaşe de femei pregnante...
SM: Foarte frumos. Păcat că cele două meserii nu are nimica în comun.
ECB: Ba am făcut eu să aibe. Să ştiţi că câte odată când trag pruncii din mama sa, îmi imaginez că sunt Hamlet. Şi în gându mieu monologhez, zic: "A fi sau a nu fi! Ia să vedem ce ie!" - recunoaşteţi toată lumea din marele Shakespeart. Oricum, femeia se întreabă "E băiat, e băiat?", iar acest fapt plauzibil mă înboldeşte ca să îmi joc atât de dramaturgic rolul de moaşe.
MELANIA BRUSTURAŞU (MB): Eu fac scenete la serbări cu copilaşii. Îi învăţ de mici să îmi placă teatru , ca să nu crească mari nişte golani şi nişte lotri.
ECB: Hai dragă, lasă... Nu se conpară intensitatea lu' Shakespeart cu nişte scenete de la grupa mică.
MB: Te rog să nu fi proastă. Ştii doar că...
ECB: Eu te rog să nu mă faci proastă!
MB:...că copiiii este ca un lut imarculat, care abea aşteaptă să îi modelezi. Bine, eu am auzit că acasă pe unii copilaşi îi modelează cu cureaua, dar acolo eu nu mai am însă putere să îi apăr ca cloşca. Eu îl şi pun pe bărbatu-mieou să poarte bretici, nu de alta, dar să nu îi vie idei. I-am tăiat pe ascuns şi cravata de piele, avea una d-aia supţire. I-am cunpărat în schinb o broşe cu cap de mort. De bou mort, cum avea Ge-ar Ewing.
SM: Înţeleg. Şi ce anume aţi făcut la serbare cu copilaşii, de ziua lor, ce program a avut serbarea?
MB: Păi am stat cu colega mea aznuapte săptămâna trecută la o bere, până târziu şi am ticluit. Serbarea a cuprins după cum urmează: mai întâi am făcut un cor de copilaşi, să ştiţ că cîntă ca nişte îngeraşi!
ECB: Da' ce-a cântat?
MB: Melodia aia din repertoaru' internaţional, "Manah-manah". Părinţii a rămas muţi de plăcere, zău, a aplaudat doar unul.
ECB: Ce prostie. Da' nici nu mă mir, dacă mă uit la tine.
MB: Eu te rog frumos să nu mă jicneşti.
SM: Gata, gata fetelor! Păi se poate, dom'le?!
MB: Apoia am avut un număr de balet, am pus micuţii să înterpetreze din "Lacul lebezilor". A fost un sugces total! Mi-a fost greu că a trebuit să fac rost de hamleţi la aceaşi nuanţă, 20 de perechi, dintre care şi una neagră - ştiţi, lebădoiul care a căzut în sobă, după cum spune povestea baletului lui Tolstoievski.
ECB: E Maiaceovski, proasto! Tolstoievski e poet, toanto...
SM: Vă rog fetelor, fără înjurări.
MB: Lasă că nici n-o mai bag în seamă pe vaca asta, aşi băga-o eu alt undeva...
ECB: Ai băga-o pe mâneca, toanto...
SM: Aşa, iar după balet?
MB: După balet am avut un incidend neplăcut, unul dintre părinţi s-a râs şi apoi s-a inervat, a zis că el nu vrea că fiu-su să ajungă "de ăla", să nu îl mai înbrac vreodată în hamleţi să facă balet, că mă dă în judecată. A zbierat de am trebuit să sun pe telefon, a venit bodigardul şi l-a scos afară.
SM: Foarte interesant!
MB: În fine, la final am organizat un teledon, am cântat cu copii un cântec în care făceau perechi faţăn-faţă şi îşi dedeau hai-faif cu pălmuţile. Care eu la refren ţopăiam ca Lord of ză dans, irlandezul ăla ştiţi... şi când era la cântat strofă normală, umblam cu o pălărie de paie să fac teledon de la părinţi. Sunt însă desamăgită că s-a strâns foarte puţin bani. Şi plus că m-a-m trezit şi cu nişte leva pe-acolo.
ECB: Păi poţ să te duci la Nisipu de Aur, la bulgari, să îţi înlocueşti tărâţea din capul ăla sec.
MB: Vezi ce proastă eşti! Proasto!
SM: Fetelor, terminaţi, vă rog eu.
ECB: Cum tu, da' nu vezi ce program de vite a făcut, săracii copilaşi, i-a chinuit. Păi asta e artă ce a făcut proastele de educatoare?
MB: Bine că faci tu artă, când bagi palma pân la cot în..
SM: FETELOR !!!
ECB: Mda... ce să-i ceri? Păi uite, eu ieri m-am jucat cu toţi copiii de pe drum, când veneam acasă!
SM: Asta-i bună... cum aşa?! Că eu când merg pe drum, văd zeci de plo... de copilaşi! Mulţi ai naibii!
ECB: Aaa.. păi nu, că mă jucam câte puţin cu fiecare, maxim un minut. Am început cu "v-aţi ascunsu", îi lăsam pe copii să numere cu faţa la copac şi eu plecam. Le-am dat la fiştecare câte un strop de bucurie, ştim cu toţi cât le place să ne jucăm cu ei.
SM: Da,dar ...
MB: Numa o handicapată ca tine poa' să scornească una ca aceasta! Mare tontolaucă eşti!
ECB: Ciocu mic, fa, nu vezi ce creaţă eşti ca o oaie!?!
SM: Fetelor, eu sistez interviul!
ECB: Bine, bine... eu tac. Şi cum spuneam. Apoi am zis că să variez niţeluşi, mai ales că intrasem în Cişmigiu. Am văzut o gloată de copilaşi pe-acoloşa. Unu cu minge, altu cu săbii cu laser de plastic, altu cu tricicleta e-tâ-cî. I-am chemat la un loc cu toţi, le-am dat câte o mentosană şi am spus "hai să ne jucam baba oarbaaaaaaaaaa!!"
SM: Aşa mai merge...
ECB: Da, numai că le-am zis: ca să fie mai palpitant, o să fie ei babe oarbe, iar eu fugăriciul. I-am legat la ochişori şi am dat "un'doi'trei'START" şi am început. Tare rău mi-a părut că am trebuit să plec! Trebuia să mă întâlnesc cu pretenul meu.
MB: Da' de unde ai avut tu atâtea cârpe de legat la ochi copilaşi? Fă mincinoasă şi hipocrit-o care eşti!
ECB: Hipocrită e proasta de mă-ta! Cârpe am luat de la copii, doar nu aveam io în poşetă!
SM: Păi copiii de unde avea cârpe!?!
ECB: Iaca era o fetiţă cu o rochiţică foarte frumuşică... volănaşe cât vezi cu ochii. Şi am luat din volănaşele alea. Mai era un băieţel cu beretă de dl. Goie, i-am luat panblicile... M-am descurcat. Totul ca să îi înveselesc!
MB: Eşti o vită încălţată, asta eşti. Mie mi-a venit doi copilaşi cu cucuiuri şi moveuri azi dimineaţă la grădi !!! Când i-am întrebat dacă i-a bătut acasă boul ăla de tatsu a zis că nu, că s-a jucat cu o tanti în parc.
SM: Sfinte Sisoie!
ECB: Cred că mă confuzi, proasto.
MB: Ei, nu zău?! Păi tu nu vezi că tu eşti ochelaristă, îmi spui mia că nu văd bine?
ECB: Păi da, băi, că sunt ochelaristă că am citit la viaţa mea, tu când te hârjoneai cu...
SM: Gata fetelor! Ajunge! Am terminat-o cu voi! Eee..
Cu aceasta, interviul nostru de Ziua Copilului s-a încheiat. Vă aşteptăm cu sugestii la adresa binecunoscută a "Sirenei muncitoare!" Mulţumesc pentru atenţie.

miercuri, 1 iunie 2011

De la Nastratin Kogeac - la un vis curmat?

Oameni buni săriţi !

Mă cheamă Mugurel En. Cumpătaşu şi aşi vrea să vă istorisecs în acele care urmează povestea care am păţito. De mic copilaş eu mi-a plăcut teribil cărţi poliţiste, cu detectivi Şerlock Holms, Poaro şi Culumbo, de Argata Crysty, dar şi Cireşari de Ionel Acârbigeanu le citeam pe nerăsuflate, ca apa minerală Biborţenii. Da cel mai tare me-a plăcut fără de îndoială Nastratin Kogeac, când eream un mucos dădea la televizor la noi, Sirius 208 cu lănpi, cu urmărire, pistoale şi maşine americăneşti. Aşi putea spunea, aşa cum m-ea spus şi doamna bibliotecar de la noi în sat, doamna Eliodora, căci sînt un mare pasionat de mister, care îi place dilemile şi enicmele.
Cîn am făcut bine la şcuală în clasa 1-ntâi, adică am trecut clasa, tata meu ma lăudat tot satul şi ai me-i mia cunpărat o bicicletă cu roţi ajutătuare, sincer vă spun acuma că am vându-to pentru ca să îmi cunpăr lanternă chinezască şi nişte material de pînză, care ma-m dus cu dâns-ul la croitoreasă madam Bursuleac Elvira am puso de mi-a făcut un alendelon mărime mică, căci aveam numai decît 8 ani şi eram ştirb, deci nu îmi venea balonzaitere-le care era la "magazin sătesc". Cum me-a mai rămas rămăşiţe în pormonel, am cunpărat şi o serie de instrumente care săm-i ajute în munca de detectiv care voiam. Papiotă aţă, una albă să folosesc ziua în ameazamare, alta negru, să folosesc noaptea, adică ca să nu mă rătăcesc că mia mia povestit bunelul, tata său lu tata meu, despre o legendă spartacă cu Firu Adrianei, cum a fost dăşteaptă şi a descâlcit nodu grobian cu sabiea lu Daminocles. Plus cretă de făcut semne disecrete, nişte grăunţi ca în Hansen şi Grebel, precum şi carbit să năucesc nasu la câini noaptea cînd mă strecor, vasilină să ung balamăile la porţi să nu scârţâiască cînd mă strecor, apoi a m trebuit să îmi sparg în bucăţ porcu de lut puşculiţă, că nu îmii mai ajungea bani pentru o pungă de bile de rulmenţi, de la un lăcătuş mecanic la ceape - în caz că mă urmărea careva în tinp ce eream în misiune, azvârliam bile pe urmele mele şi îi rupeam gâtul cu ele când aluneca. Fără lipsă de modestie vă spun fără să mă dau mare că eforturile me-le nu a rămas necompensate, la clasa a 4-tra mi-a dat în careu pioneresc insigna "Pretenu pompierilor", deoarece nu se exista "Pretenu miliţienilor" sau baremi a pro-curorilor. Şi nu mea dat pe degeaba, din palmarezu meu dea-tuncea citez: am prins pe tov. de istorie în cabinet cu rochea în cap şi tov. de biologie o imobildiza pe masă, crecă dacă nu opservam eu o şi omora. De aseminea, am depistat şi guzgani din beci-ul şcoli, e-a găsit fimeia de servici cu craci în sus după ce am dădut cu dedeteu toată şcuala, chear dacă a intrat în spital vreo trei colegi ai mei, cică de la dedeteu, eu sînt sigur căci a făcut dizenterie de la gorgoase cu sifon.
Cea ce vroiesc ca să vă spun adică este ca să vedeţi totuşi că am avut atitudini pentru această meserie, cu toate acestia acum doua săptămîni a fost concurs la Gostat, se angaja paznic şi eu ma-m dus puşcă, crezînd că a-m săm-i văz visu cu ochi. A urmad desamăgiri-le ca mărgelile pe aţă, adică una după cealantă mai întîi că a spus din start că nu ne dă puşcă militară sau pistol Paranghelum, nici măcar Carpaţ, ci numai puşcă cu sare. După ceam îngiţit această găluşcă am intrat la concurs proba scrisă, care am făcut cred că calificativ-ul FeBe, cu toate că-ci la subectul de cultură generală nu sînt sigur. Alantăeri care am fost să văz resultatu, am aflat că scrie acoloşa "Respins", cu toate că am fost 101 la sută sigur că voi ocupa postu, find doar numai doi (2) concurenţi, eu şi cu Alecu, care nici nu mă gîndeam că o să ia, că e greu de cap şi uită toate celea de la mînă pîn la.
Şi eu care aveam planuri mari, eram pe cai mari cum ar veni, Mărgelat-ul e mic copil, vroiam să fac un sindicat a paznicilor de gostat ca să putem lua bilet în staţiune, să fac şi un club sportiv după modelul ce-ce-au sau altele, chiar şi escursii în străinătate schinb de exsperienţă în delegaţii, mai ales la suedeji care se spune multe despre ele, da ştiţi că lumea vorbeşte multe. Dar numai din cauza la şefu la gostat care crecă a făcut mânării cu tras sforile de ma tras şi p-e mine pe sfoară.

Acuma nu ştiu ce să m-ă fac, poate majutaţ-i cum va, eu unu îmi vine să nu mai suport şi ori îl sugrum de gît pe şefu la gostat ori mă arunc de pe casă. Ahoe !!!

Mugurel En. Cumpătaşu
detectiv in particular