luni, 2 aprilie 2012

Ştimaţ domnilor şi doamnelor tovarăş

Io sînt Agripa Bumbuleţ, sînt de meserie meseriaşi în domeniu sănătăţi la Băi-le Purcica de la Iaş, chiar lîngă unde se află spitalu de Re-Cuperare. Uni ăi spune Băi-le Nicolina, în sensu că-ci adică se ruşînează de faptul că sanchi ar fi comparaţ cu purcei dacă dă pe acoloşa. Io vă spun franj ăn faţă că-ci e Băi-le Purcica şi basta, adică e cu nămol? e! e cu oameni la şoricu gol? e! deci este Purcica şi este cel mai aproape lucrul uman de o porcărie de purcei. Încă de p-e tinpul din bătrîni ăi zice Purcica, de pe tinpul lui Soblenschi şi romîni, nu o sa deie la întors capsomani ăştia de az.

Cea ce vreau s-ă m-ă ajutaţii este următoarele fapte, vă dezcriu ezact cum sa întînplat: s-a întămplat că aceştii golani şi derbedei din ziua de az a trasformat cea ce era de atîta amar de vreme era Băi-le Purcica acuma s-e cheamă Ştrandu muncipial. Eu am slujit acolşa vreme de 40 de ani bătuţ pe muche am fost pe rînd paznic de noapte, paznic de ziuă, om de la întreţinăre, tehnolog la bazine (numa o sapt.mînă cît tov. Violeta a fost plecată în concediu de martenitate, am auzit că sa du-s la Băile Herculeane ca să nască supt apă, lucru care nea-m indicnat cu tăţii, ce la noi la Purcica nu avem bazin şi apă destulă cît să înnneci o cireadă de elefanţ?!) apoi am amvansat şi acuma de după revoluţie încoa sînt şef de tură la operator curăţeniie. Cea ce am atribuţi este aşa: curat bec ziua, curat lună noaptea, adunat gunoaie măgări peturii guale la piubelă, dar de aseminea sînt şi responsabil obiecte perdute. Am un fel de rafturi pe un perete în biro la mine, acuma nu ca s-ă m-ă laud, da meritam dupa atîtea ani de zile de muncă un biro am acolo pe rafturii diverse obiecte care le pierde lumea, nu avem voe ca să l-e aruncăm la piubelă decît în termen de 90 de zile sau mai devreme numai la producte alimentare pelisabile. Belelelele anceput acu două săpt.mîni, Maricel omu de servici a găsit prin năsip un telefon mobil, o cutie de tictac care am mînca   şi două pungii de seminţe natlain. Leam trecut în registru de obecte găsite nerevindecate şi cum se făcuse opt ceasu am zis s-ă încui şi să plec acas, cînd colo a sunat telefonu ceala mobil. S-ă nam eu ce face, pun şi ridic. Alo, zice, puiule vino repide în staţiie la 5 în Podu Roş că trebueşte neapărat să ne videm!! Alo zic eu, da cinei acolo? Zice: lasă glumile că nu e cazu, să nu întîrziiii. 
   Doamna Sirena, stimaţii telespectatorii, vă mrăturicses că l-anceput nici nu mam gîndit să mă duc, da pe drum mia-m zis da cine ştie cine o fi la ananghie, i-a să mă duc totuş barem văd, dacă nu e o problmă ca lumia, măcar acasă. Ajung eu în staţi-a la tramvaiu 5 şi era acolo o damă domle, cum să v-ă spui, îţ-ii cădea ochiin gure nu alceva. Mă uit cu coada ochilui şi vaz cum mă şpiona cu coada ochiului, în rest nu mai erea nimnenea în staţie. Am aprins o ţigare supt pretextu ca să îmi ceară umfoc, da nu a muşcat momiala şi atuncea mam uitat dea dreptu la dînsa. Pfuai, domle eu sunt bărbat în puteri, am numa 60 de ani mai am pînă la pensie oho şi am avut la viaţa mea de tot felu. Da asta era aşa de calitate parcă era deprinsă din poveştile de fraţi Disney, deşi purta balonzaidăr eu am ochiu formatat şi mea-m dat sama. În fiine sa uitat şi dînsa la mine cum m-ă uitam eu l-a ea, zice: aa, tu eşti.... bine, să mergem. Eu de colo unde să mergem dudue, ea zice: na să-ţ-i pară rău a să vezii! Ma vîrît după dîns-a la parter stetea, la o garsonelă cum e blocurle ălea cum te duci în Ţăsătura. Nicii nu mai reţin minte ce etaj locuia, că-ci în tinp ce urcam ma pipăit şi eu nu sunt Stancă de peatră. Cînd am intrat în garsonelă, mam şi trezit cu o pătură în cap care mea arunca-to cineva, apoia ma prins unii şi mea legat mînile pe lîngă corp şi cu pătura pusă în cap parcă eram un cocon. Am încercat să î-mi dau sama prin metoda Şerlog Holmz, adica să mă concetrez pe celelante sinţuri dacă nu vedeam cu ochi. Şi am auzit aşa după cum urmează, cred că era vreo douăjde inşii acolo, ca să m-ă inducă în ieroare îşi spunea toţi între ei numa bă, uăi şi ardel. Mia dat amîndoii în mine cu picioare şi pumnii pînă ce apoia mia vărsat o căldare cu apă rece şi proaspătă în cap crede-a că am leşinat. La final ma prins de mîni şi picioare şi ma aruncat în tro căruţă de butelie şi ma dus nuştiu unde probabil ca să nu ma-i găsăsc drumu în apoi. Înainte să mă scoaţă din încuietoarea care eram legat cu cablu şi pătura, mi-a mai dat un giohnt în homoplaţ şi zice: asta ca să te îmveţii minte să mai astup-i găurile la garduri, bă fraiere, dumescrişi tă-ii!
Aşa am păţit oamenii buni una ca asta, om cu păru alb da nu am vroit să fac reclamaţiie la poliţie ca să nu afle nevastăme-a Viorica, sa-r supară şi aşa mai de parte. Vă rog pe dvs.tră doamna Sirena să trimeteţi totuşi la poliţie următoarele semnalmentele care lea-m opservat eu:
-indivizi bătăuşii sau ce-l mai puţin unu din dînşi are maşina la servis, deoare ce ma dus cu căruţ-ul de butelie
-dama era blondă cu ochelari-i de soare dintra ceia cu o lentică roşă una albastră
-crecă nu purta momental sutien
-crecă nu ocupă locuri de muncă pentru căci mea luat baniii din pormonel
-aş-ami trebuieşte dacă nam ascultat de ne-vastămea cînd mia zis: pune măi omu-le şi tu salaru pe card
-duduiea acea crecă este o finţă totuşii sensibilă pentru căci a zis cînd ma luat ăştia să mă care cu căruţu ca să ma-runce în tufărişi zice: luaţiii şi ochelari, ce să fac eu cu ei. Adică dînsa.
-abea apoi ma-m prins că vlăşcanii ăia îşi spunea numa uăi şi băi, iar Ardel îmi spunea mi-e. Mia mai zis şi Fraer, şi Ardel.

Vă rog frumos să m-ă ajutaţ care este în pericol însuşi onoarea mea de familiist şi de şef de tură la operatoriii curăţenie. Na-şi vrea să se afle nicii la locul meu de muncă, mă cunoaşte lumea şi ţiu la reputaţiea mea care am dobîndito cu sudoare că aşa e vara la Purcica.

Cu repsect şi stimă 
Agripa Bumbuleţ, şef de tură balnear