Drama veterinară

Sunt un părinte necăjit, doamnă hăi, vă rog frumos ca să mă ascultaţi şi să mă instruiţi ce aţi făcea în locul meu.
Mă numesc medic veterinar Strugurel S., trăiesc şi muncesc de o viaţă în comuna băştinaşă, care m-am născut în trânsa, şi pot spune căci până la această etate de 58 de ani în buchetu vieţii am avut parte de înpliniri doar decât pe plan profesionist. Am scăpat de râie o mulţime de căţei în comună, am ajutat la şeptel la ceapeu, am chiar şi alungat un şărpe de supt talpa căşii la ţaţa Floarea, când m'a rugat. Caznele a început când nevestica mea, care o iubeam ca ochi din cap, a fugit din ţara noastră în anul 1985, eu însuşi având apoi mari necazuri şi chinuri cu: securitatea. De asemeni, nu ma-m mai înţăles ca aldată nici cu Ilie M., şăful de post la noi în comună, care propabil de frică să nu aibe beleli cu securitatea şi dânsul, nu a mai aceptat să jucăm table, şpiţz şi partide de pescuit cu mine.
Ma-m chinuit zile şi nopţi ca să dau băietu la şcoală, pe Ghiocel, care când a fugit Belinda nevasta-mea şi mama sa avea 5 anişori. Eu find un intelectual de formaţiune, am vroit să îl educ maxim, i-am cumpărat violoncel, artex, trilogia cu musqetarii, l-am abonat la Arici Pogonici, întruncuvânt ia-m făcut toate mofturile e drept că de multe ori în potriva voinţei lui mititele.
Când la-m trimes la Bucureşti la liceu, asta find în 1998, me-a par venit iute o misivă care mă înştinţa că Ghiocel S. este în stare de arest pe cauţiune, în urma unor fapte de excroc sentimental. Am luat prima căruţă şi ma-m dus la gară, care am luat primul tren spre Bucureşti, noroc că era un mărfar cu ştiuleţi de păpuşoi, rasa Fundulea, deci am scăpat de supracontrol. Când a venit la vorbitor lu Ghiocel am vroit să îi aplic o pereche de câteva palme, mam apţinut de ruşine că erau gardeniii acolo. Am plătit cauţiunea, avocat bun, am plătit câţiva martori sperjurişti şi la-m scăpat de problemele legi, cu toate acestia el, dragă doamnă hăi, nu a mai dat ochi cu mine pânan ziua de azi. Singurul contact cu el la-m avut când s-a dus o săteancă de aicişa, la Bucureşti, ca să cumpere antene satelit,chiloţ Tetra şi ventuze pentru câţva bătrâni din comună. Întânplător a fost agăţată de Ghiocel care nu o recunoştea într-un bar de noapte, fata mi-a trimes urtelior o telegramă care spunea că Ghiocel a meu s-a făcut gigălău şi trăeşte pe spinarea femeilor cu posibilităţi, dar fără noroc decât la posibilităţi. Iar eu care vroiam să îl fac om la casa lui, barem o garsonieră comfort 1.
Mă scuzaţ momental trebuie să închei, a început să latre cânii pe uliţă şi crecă apare şi nea Nelu, poştaru nostru, care aştept şi am emoţii zilnic la ora prânzului, doar doar o-i primi-i o scrisoare de la Belinda. Aş dori ca să ştiu ce aţ-i făcea în cazul Ghiocel, ca să nu mai fie excroc sentimental şi gigălău, ca femeie şi mamă cum sunte-ţi probabil, doamnă hăi şi domnule Ilul, poate sunteţi tată de copiii şi dvstr. Care eu mă pricep la animale, dar nu ştiu ce să mă pot face cu această dihanie de băiet, acuma cât nui prea târziu.
Vă mulţumesc indescriptibil,

Medic veterinar Strugurel S.

Problemele de la albinărie la mine

Dragă Redacţie, dragă stimată Doamna Sirena
Mă numesc Diocleţian Prăpădeanu, am în etate de 49 de ani şi sunt de meserie apicultore. Aşi vrea să mă destăinuiesc într-o privinţă care este vorba despre aurul auriu, cum îmi place mie să-i spun, aşa cum este petrolu' aur negru, platina aur alb şi grădinile de zarzavat aurul verde. Aşa este şi mierea aurul auriu.
Deci mai întâi că deţin 54 de stupi, am desprins tainile albinăriei de la meşterul Ursu Macarie din comună la noi şi acuma ajunsesem să vând până la 600 de kile de miere de salcân, fag şi harţar canadian, de asemeni donez în fiecare an 50 de kile de ceară anual la unitatea militară din localitate la mine, nu am voie să spun care, din câte ştiu e secret militar, dar dacă coborâţi în gară la Ploeşti şi mergeţi nord preţ de jumătate de ceas, apoi întrebaţi de albinar, or să vă trimiţă la mine negreşit. Ca să îşi văcsuiacsă săracii militari bocancii, căci şi la ei e greu.
Aşi dori să vă reclam faptul că de când cu unitatea de militari din localitatea care vă vorbesc şi nu cred că am voie să divulg, secret militar, albinele mele s-a zăpăcit total, stupii s-a despopulat şi de asemenea mi-a făcut pagubi mari la buget, în sensul căci de la 600 de kile record care am atins în urmă cu doi ani în urmă, abea abea mai iese 90 de kile. Toată ziulica se dau cu avioanele peste imaşe, crângu care îmi hrănea albinile şi peste livezile oamenilor, ba mai nou a apărut şi câţva deltaplanişti cu motor, care a băgat în sperieţi şi o gireadă de vaci care, în panică find, a luat-o la sănătoasa drept pintre stupi la mine, mi-a dărmat iremaiabil vro 20 de stupi şi m-a băgat în boale de nervi. A tuns ăştia şi gazonu de pe imaşe, nu mai are sărmanele mele albini ce să mănânce şi nici ce să aducă în cioc seara, când vine acasă în stup la copilaşi, cică că e pistă de rezervă la aeroplanele lor.
N-aşi vrea să credeţi că sunt un irevendist, un trădător de neam şi ţară, când eu sunt de fapt un simplu şi modest albinar, nu vând ţara şi nici chiar armata. Dar însă totuşi vă rog ca să înteprindeţi ceva, poate să trimeteţi un car de reportaji la faţa locului (30 de minute N, de la Ploeşti în gară), poate să faceţi o petliţie la guvern, aşi vrea să mute pista măcar la depărtare de vreo 10 kilom., deşi s-ar putea să treacă umpic în judeţul vecin. Vă rog să ţineţi cont că find singurul albinar din localitate la mine, nu dispun nici de un sindicat de albinărie, deci sunt practic şi teoretic ipotent de mâini şi de picioare în această privinţă. V-aşi aprecia măcar cu un sfat, un îndemn baremi.
Vă mulţumeşte a dumneavs.

Diocleţian Prăpădeanu

Stimaţi muncitori, ţărani şi intelectuali!

Vă invităm cu toţii să vă făceţi cunoscute păsurile, ofurile, necăjelile de la locul de muncă şi nu numai. Această publicaţie vi se adresează cu mic, cu mare, căci aşa cum şi este subtitrată în subtitlul, este o adevărată tribună a oamenilor care nu dispreţuieşte munca şi chinurile, frământările şi până şi bucuriile ei.
În ultimi ani de zile, s-a semnalat o îngrijorătoare aptitudine de dispreţ capitalist asupra muncii, care numai banii contează şi mai puţin năzuinţele celor care trudeşte în muşunoaiele muncii, în fabrici, raioane comerciale, ogoare, ferme şi în transporturi sau textile.

Colectivul de redacţie vă urează astfel un sincer "Bine ne-aţi găsit"!!!