Ziua copiilor

Cu ocazia Zilei de 1 Iunie, ieri ziua copilului, am produs un interviu cu două muncitoare în câmpul muncii cu odraslele noastre, cum s-ar spunea, adică copilaşi de la grădiniţa unde lucrează doamna educatoare Melania Brusturaşu, precum şi domnişoara moaşe Elegance Cneazu-Bumbăceşti, de la maternitatea din colţ.

SIRENA MUNCITOARE (SM): Dragile mele, cum vă simţiţi acuma, de ziua copilului, cum ar veni o sărbătoare a materiei prime de la servici de la voi, un fel de ziua recoltei - mai ales în maternităţi?
ELEGANCE CNEAZU-BUMBĂCEŞTI (ECB): Eu una am puţin trac, sunt prima oară luată la întrebări de un interviu. Visul mieu a fost de mică ca să deviu actriţă profesională, însă soarta m-a făcut doar o moaşe de femei pregnante...
SM: Foarte frumos. Păcat că cele două meserii nu are nimica în comun.
ECB: Ba am făcut eu să aibe. Să ştiţi că câte odată când trag pruncii din mama sa, îmi imaginez că sunt Hamlet. Şi în gându mieu monologhez, zic: "A fi sau a nu fi! Ia să vedem ce ie!" - recunoaşteţi toată lumea din marele Shakespeart. Oricum, femeia se întreabă "E băiat, e băiat?", iar acest fapt plauzibil mă înboldeşte ca să îmi joc atât de dramaturgic rolul de moaşe.
MELANIA BRUSTURAŞU (MB): Eu fac scenete la serbări cu copilaşii. Îi învăţ de mici să îmi placă teatru , ca să nu crească mari nişte golani şi nişte lotri.
ECB: Hai dragă, lasă... Nu se conpară intensitatea lu' Shakespeart cu nişte scenete de la grupa mică.
MB: Te rog să nu fi proastă. Ştii doar că...
ECB: Eu te rog să nu mă faci proastă!
MB:...că copiiii este ca un lut imarculat, care abea aşteaptă să îi modelezi. Bine, eu am auzit că acasă pe unii copilaşi îi modelează cu cureaua, dar acolo eu nu mai am însă putere să îi apăr ca cloşca. Eu îl şi pun pe bărbatu-mieou să poarte bretici, nu de alta, dar să nu îi vie idei. I-am tăiat pe ascuns şi cravata de piele, avea una d-aia supţire. I-am cunpărat în schinb o broşe cu cap de mort. De bou mort, cum avea Ge-ar Ewing.
SM: Înţeleg. Şi ce anume aţi făcut la serbare cu copilaşii, de ziua lor, ce program a avut serbarea?
MB: Păi am stat cu colega mea aznuapte săptămâna trecută la o bere, până târziu şi am ticluit. Serbarea a cuprins după cum urmează: mai întâi am făcut un cor de copilaşi, să ştiţ că cîntă ca nişte îngeraşi!
ECB: Da' ce-a cântat?
MB: Melodia aia din repertoaru' internaţional, "Manah-manah". Părinţii a rămas muţi de plăcere, zău, a aplaudat doar unul.
ECB: Ce prostie. Da' nici nu mă mir, dacă mă uit la tine.
MB: Eu te rog frumos să nu mă jicneşti.
SM: Gata, gata fetelor! Păi se poate, dom'le?!
MB: Apoia am avut un număr de balet, am pus micuţii să înterpetreze din "Lacul lebezilor". A fost un sugces total! Mi-a fost greu că a trebuit să fac rost de hamleţi la aceaşi nuanţă, 20 de perechi, dintre care şi una neagră - ştiţi, lebădoiul care a căzut în sobă, după cum spune povestea baletului lui Tolstoievski.
ECB: E Maiaceovski, proasto! Tolstoievski e poet, toanto...
SM: Vă rog fetelor, fără înjurări.
MB: Lasă că nici n-o mai bag în seamă pe vaca asta, aşi băga-o eu alt undeva...
ECB: Ai băga-o pe mâneca, toanto...
SM: Aşa, iar după balet?
MB: După balet am avut un incidend neplăcut, unul dintre părinţi s-a râs şi apoi s-a inervat, a zis că el nu vrea că fiu-su să ajungă "de ăla", să nu îl mai înbrac vreodată în hamleţi să facă balet, că mă dă în judecată. A zbierat de am trebuit să sun pe telefon, a venit bodigardul şi l-a scos afară.
SM: Foarte interesant!
MB: În fine, la final am organizat un teledon, am cântat cu copii un cântec în care făceau perechi faţăn-faţă şi îşi dedeau hai-faif cu pălmuţile. Care eu la refren ţopăiam ca Lord of ză dans, irlandezul ăla ştiţi... şi când era la cântat strofă normală, umblam cu o pălărie de paie să fac teledon de la părinţi. Sunt însă desamăgită că s-a strâns foarte puţin bani. Şi plus că m-a-m trezit şi cu nişte leva pe-acolo.
ECB: Păi poţ să te duci la Nisipu de Aur, la bulgari, să îţi înlocueşti tărâţea din capul ăla sec.
MB: Vezi ce proastă eşti! Proasto!
SM: Fetelor, terminaţi, vă rog eu.
ECB: Cum tu, da' nu vezi ce program de vite a făcut, săracii copilaşi, i-a chinuit. Păi asta e artă ce a făcut proastele de educatoare?
MB: Bine că faci tu artă, când bagi palma pân la cot în..
SM: FETELOR !!!
ECB: Mda... ce să-i ceri? Păi uite, eu ieri m-am jucat cu toţi copiii de pe drum, când veneam acasă!
SM: Asta-i bună... cum aşa?! Că eu când merg pe drum, văd zeci de plo... de copilaşi! Mulţi ai naibii!
ECB: Aaa.. păi nu, că mă jucam câte puţin cu fiecare, maxim un minut. Am început cu "v-aţi ascunsu", îi lăsam pe copii să numere cu faţa la copac şi eu plecam. Le-am dat la fiştecare câte un strop de bucurie, ştim cu toţi cât le place să ne jucăm cu ei.
SM: Da,dar ...
MB: Numa o handicapată ca tine poa' să scornească una ca aceasta! Mare tontolaucă eşti!
ECB: Ciocu mic, fa, nu vezi ce creaţă eşti ca o oaie!?!
SM: Fetelor, eu sistez interviul!
ECB: Bine, bine... eu tac. Şi cum spuneam. Apoi am zis că să variez niţeluşi, mai ales că intrasem în Cişmigiu. Am văzut o gloată de copilaşi pe-acoloşa. Unu cu minge, altu cu săbii cu laser de plastic, altu cu tricicleta e-tâ-cî. I-am chemat la un loc cu toţi, le-am dat câte o mentosană şi am spus "hai să ne jucam baba oarbaaaaaaaaaa!!"
SM: Aşa mai merge...
ECB: Da, numai că le-am zis: ca să fie mai palpitant, o să fie ei babe oarbe, iar eu fugăriciul. I-am legat la ochişori şi am dat "un'doi'trei'START" şi am început. Tare rău mi-a părut că am trebuit să plec! Trebuia să mă întâlnesc cu pretenul meu.
MB: Da' de unde ai avut tu atâtea cârpe de legat la ochi copilaşi? Fă mincinoasă şi hipocrit-o care eşti!
ECB: Hipocrită e proasta de mă-ta! Cârpe am luat de la copii, doar nu aveam io în poşetă!
SM: Păi copiii de unde avea cârpe!?!
ECB: Iaca era o fetiţă cu o rochiţică foarte frumuşică... volănaşe cât vezi cu ochii. Şi am luat din volănaşele alea. Mai era un băieţel cu beretă de dl. Goie, i-am luat panblicile... M-am descurcat. Totul ca să îi înveselesc!
MB: Eşti o vită încălţată, asta eşti. Mie mi-a venit doi copilaşi cu cucuiuri şi moveuri azi dimineaţă la grădi !!! Când i-am întrebat dacă i-a bătut acasă boul ăla de tatsu a zis că nu, că s-a jucat cu o tanti în parc.
SM: Sfinte Sisoie!
ECB: Cred că mă confuzi, proasto.
MB: Ei, nu zău?! Păi tu nu vezi că tu eşti ochelaristă, îmi spui mia că nu văd bine?
ECB: Păi da, băi, că sunt ochelaristă că am citit la viaţa mea, tu când te hârjoneai cu...
SM: Gata fetelor! Ajunge! Am terminat-o cu voi! Eee..
Cu aceasta, interviul nostru de Ziua Copilului s-a încheiat. Vă aşteptăm cu sugestii la adresa binecunoscută a "Sirenei muncitoare!" Mulţumesc pentru atenţie.