Mă numesc profesor Micklăuş Lapoviţă şi am în palmares o în delungată activitate profesorală în satul Mădulari, care am pregătit atât fizic, cât şi mintal pro-moţii după pro-moţii de copilaşi. Aşi dori ca să vă trag un semnal de alertă despre cum sunt înpiedicat ca să îmi profesez meseria şi sunt sabotat ne încetat în profida ideilor mele una mai bună ca cealantă.
Eu sunt de formaţiune profesor de educaţiune fizică şi sport, însă mă-am gândit căci nu strică să ciselez umpic şi psiicul copilaşilor, partea lor înăuntrică, astfel căci în mare entuziasm mă-am apucat de studiat cele mai noi apariţi în domeniu (asta se întânpla în 1971, căci acuma sunt pensionar în pragul pensiei la anu, în activitate, din cauză că-ci nu s-a trimes de la Inspectorat nici 1 (un) în-locuitor) până la anul care ies la pensie. Asfel, în anii 7 (şaptezeci) zeci am inplimentat un program de 5 minute de concentrare mintală la finalu fiştecărei ore de educaţie fizică şi sport care predam. Îi puneam pe copilaşi să se uite într-un punct fix, la orizont dacă erea vremea meteorologică înorat, şi în soare cu ochiu liber dacă vremea meteorologică era soare. Dintot-deauna am fost de părere că-ci exerciţiu căleşte organismul, dar şi trupul şi mintea din cap. Am avut depeatuncea scandal din cauză că-ci unul dintre părinţi a venit cu japca-n proţap zice "Toarşu profesor, bă mi-ai făcut coconu' ochelarist, mă eu te tau! Fecioru' vedea vrabia de la hăt colea, acuma nu mai vede să se şteargă la fund!"
Nici bine na-m scăpat cu obrazu curat atuncea, că mă-am şi gândit la alte exerciţi mai avansate, considerând că-ci pot trece cu copilaşi la nivelu doi de călire. Am inventat un fel de exerciţi de hibrid, ceva între orientare turistică montană (ptr. partea fizică şi sport) şi cu diverse sperieturi dintre copaci, tufari şi buruieni, asta ptr. călit psihicul coconilor din clasele care eram prof. Am pro-curat măşti de anul nou de acelea cu dihănii flocoase, am pus prin intremediul magnetofonului diverse sunete de groază în boschete si pin copaci, precum şi zâzanie băgată între copi ca să se înveţe cu greul, cu trădători în viaţă care e plin de ei şi cu senzaţile tari şi foarte tari. În urma acestor exerciţi spartace de călire, am intrat întro stare conflictoală acentuată cu toar'şa Melania Poproc, care atuncea era cadră medicală la dispensar în sat. Ma ameninţat cu Inspectoratul şi malpraxis, zicea că copii a venit la cabinet cu părinţi şi spunea ei că se c.că şi se piş. noapte pe dânşi în pat, vorbeşte prin somn şi urlă în toiu nopţiii. Am trebuit să renunţ şi la acest exerciţiul de mare adevăr, mi pare tare rău că-ci l-am între-rupt la jumătate şi nu am mai apucat să-l reiau până săptămâna trecută care a ieşit Melania Poproc la pensie, a venit ieri una nouă o doctoriţă tinerică, care o mânânc cu fulgi cu tot la o adică.
La jumatea anilor opzeci (1/2 80) am trecut la călire fizică a claselor mai mari, cinci (V) opt (IIX) drept care am purces să desvolt o metodă care am denumit-o Dracula-Mărăşeşti. În sensul că orcum după clasa opta pleca la oraş la liceu sau la ceape, adica îmi scăpa din mâna mea de dascăl, dar apoi şi până la urmă eu îi căleam ptr. armată. Metoda pedagocică Dracula-MĂrăşeşti se procedează aşa: prin mai multe modalităţi, la un interval ne uniform de tinp, cu persuasiune asupra individului, da prin rotaţia individizilor. Mai concret cum ar veni, adică eu unblam în toiul nopţi (2-3 noaptea) la casele la elevi şi îi băgam în fiorii groazei - asvârleam o cărămidă prin geam la unul (mai ales care avea câne în curte şi nu puteam să penetrez) sau mă furişam supt geam şi scoteam sgomote lugubre de multe ori care mă speriam chiar pe mine însuşi, apoi mai puneam ghemotoaie de vată înbibată în spirt sanitar şi dedeam foc în grădină la elev, şi pocnitori, de ziceai că e spiriduşi şi duhuri barbă-copt, iar de anumite sărbători care nu era voie de la partid, da lumea le ţinea şi stetea până târziu în ceardac şi pe bancă la poartă şi mânca seminţe, şi stătea şi plozii, elevi mei, mă duceam la 2-3 km de sat care înălţam zmeu cu beculeţe ataşate multicolor, zmeul nu se videa în sat, da numai luminiţăle, lumea se crucia şi se în fricoşa. Am făcut consecinţă că s-a întreit nr. de preoţi în sat, apoia am primit şi reclamaţie de la partid, care m-a pârât doi ciobeni care m-a suprins cu zmeul pe coclauri întro seară.
În fine, vara aceasta am decis să aplic metode mai ştinţifice, ultimu răget, care mi-a trimes un nepot de cumnată nişte documente scoase de pe internet, la ei la Baia acolo are abces la ultimele cuceriri. Ma-m acsat mult pe latura de atitudini a fiecăruia copilaş, dacă avea talent la desen ăl puneam să se urce în copac pe ramuri dubios de supţiri ptr. greutatea sa şi să deseneze dea-coloşa ce vede, dacă avea talent la cântat ăl puneam să cânte cu căuşul în gură, ca să îi desvolt coardele şi vocea, dacă era atletist bun ăl puneam să alerge cu picioarile legate ca la cal pe imaşi. Nefericirea a făcut că s-a produs tăt felul de acidente nedorite, care iarăşi am primit reclamaţi şi re-reclamaţii colac peste pupăză. Aşi vrea un sfat, ce să fac. Să mă las de metodele acestea avargandiste de pedagogie, sau să le mai încerc, ca să mă pot retrage la pensie cu lauri victoriei profesionale.
Vă multţumesc sincer, al vostrul
Micklăuş Lapoviţă
PS - Numele Micklăuş îl am de la tata care era fan Roling Stons, dar şi mama, care era strănepoată de grof şi vroia să mă intitulez Miklos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu